Carpații Orientali, Județul Maramureș, Lifturi: 3
Pârtii: Șuior 1 (lp: 1500m, da: 306m), Șuior 2 (lp: 1200m, da: 306m), Șuior 3 (lp: 900m, da: 306m)
joi, 3 ianuarie 2019
marți, 10 iunie 2014
Extracţia aurului pe înţelesul tuturor
Nea Ioane, matale ai 1kg de aur în curte, dar nu ştiu decât eu cum să-l scot printr-o
metodă nemaipomenită. Uite îţi fac o ofertă extraordinară: îl scot eu, drept
răsplată că l-am scos din curtea ta îţi dau şi ţie 60 de grame redevenţă şi
dacă mă ajuţi să ţi-l scot în 15 ani îţi dau de lucru şi-ţi plătesc salariu 5
grame pe an pentru că sunt de treabă şi nu vreau să stai ca prostu fără
serviciu. Adică de fapt nu-l scot eu, îl scoţi tu, eu doar îţi împrumut
uneltele, te învăţ cum să le foloseşti şi te răsplătesc pentru efortul de a-ţi
scoate singur aurul din curte ca să mi-l dai mie.
Nu-i aşa că-i nemaipomenit? Ah, era să uit… şi cum tot nu-ţi mai trebuie la nimic o curte după ce am scos 1kg de aur din ea, voi lăsa acolo vreo 3 tone de cianură şi alte substanţe toxice… Cum? Nu-ţi fă probleme, crede-mă pe cuvânt că nu o să vă afecteze cu nimic! Nu, nu o să ajungă nici în apă, nici în grădină, jur pe ce-am mai scump!
Nu-i aşa că-i nemaipomenit? Ah, era să uit… şi cum tot nu-ţi mai trebuie la nimic o curte după ce am scos 1kg de aur din ea, voi lăsa acolo vreo 3 tone de cianură şi alte substanţe toxice… Cum? Nu-ţi fă probleme, crede-mă pe cuvânt că nu o să vă afecteze cu nimic! Nu, nu o să ajungă nici în apă, nici în grădină, jur pe ce-am mai scump!
joi, 5 iunie 2014
Prezentarea localitatii
Suprafata: 9600 ha
Intravilan: 867,2 ha
Extravilan: 8732,8 ha
Populatie: 16626
Gospodarii: 5039
Nr. locuinte: 5568
Nr. gradinite: 6
Nr. scoli: 5
Nr. licee: 1
Numele localitatilor aflate in administratie:
Chiuzbaia, Satu Nou De Sus, Tăuţii De Sus
Asezarea geografica:
Descrierea orașului Baia Sprie
Orațul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui ungur Carol Robert care acorda locuitorilor primele privilegii.
Denumirea latinească era MONS MEDIUS ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leaga existența de minerit și de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de RIVULUS DOMINARUM orașul Baia Mare de astăzi, ca oraș liber regesc.
În anul 1360 îl găsim în documente cu numele de MONTANA NOSTRA, în 1348 sub numele de cetate CIVITAS MEDIO MONTIS, în 1390 sub denumirea de FELSOBANYA, în 1406 din nou CIVITAS de MONTE MEDIO, iar mai târziu în secolul XIX în 1851 din nou sub numele de FELSOBANYA.
Dacă Baia înseamnă mină, Spria vine de la latinescul ASPER care înseamnă aspru, adică cu alte cuvinte în Baia Sprie existau mine cu condiții aspre de exploatare.
Un calător german JEORG VAGNER în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare și din restul regiunii având să consemneze urmatoarele : "La o departare de o milă de Baia Mare se află un alt oraşel în latineşte Muntele Mijlociu, locuitorii căruia au depus juramânt de credinţă pentru majestatea regească, sunt toţi baiesi, originea este mai veche, sunt mineri mai pricepuţi în practică şi obicei. De cetatea Baia Mare aparţin 14 sate, două sunt ungureşti, celelalte româneşti iar intemeietorii acestor localităţi au fost germanii’’.
În anul 1564, un alt călător străin GIOVAN GRAMO spune că: "Oraşele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de romani’’.
Chiar şi marele umanist NICOLAE OLAHUS avea să scrie: "Mai sus de Râul Someş este oraşelul Baia Mare, precum şi Baia Sprie în jurul cărora sunt minele de aur şi argint şi de alte metale’’.
Oraşul Baia Sprie, aşezat pe Valea Râului Sasar, la poalele Munţilor Gutii, are o suprafaţă de 91 km pătraţi. Înzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost în secolele XVIII şi XIX şi staţiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare şi Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei.
În anul 1411 cele două oraşe sunt cedate de regele SIGISMUND lui ŞTEFAN LAZAREVICS, despot sârb, în schimbul cetăţii Belgradului, iar mai tarziu în 1427 stăpân al oraşului avea să devină GHEORGHE BRANCOVICS. Numele ambilor stăpâni au lasăt gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băştinaşi pentru îmbogăţirea lor personală.
Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446-1453, ca stapân al âinutului, aduce şi privilegii oraşenilor. Acestor privilegii li se vor adauga şi altele, mai târziu de către regele Matei Corvin.
O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populaţiei oraşului, astfel:
- în 1460 prinţul polonez ALBERT vandalizeaza oraşul
- în 1562 turcii atacă locurile cu vehemenţă
- în 1589 oraşul a fost incendiat aproape în intregime
- în 1690 oraşul îşi cedează minele statului în schimbul scutirii de dări
- în 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori
- anul 1771 este marcat de invazia tătarilor
- în anul1780 oraşul a fost inundat apa distrugând multe locuinţe
- în 1782 are loc o invazie de lăcuste care a facut mari stricăciuni recoltelor
Cu toate acestea oraşul a rămas viu. Bogăţiile din adâncurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea şi refacerea pagubelor ivite.
Au fost perioade de înflorire dar şi regrese marcate de scăderea populaţiei. Conform primelor date rămase din timpul împărătesei Maria Tereza, populaţia a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori şi a rămas constantă până la mijlocul secolului trecut.
Conscripţiile din 1778-1780 din timpul Mariei Tereza, consemnează starea socială a supuşilor "Populaţia numara 3165 locuitori din care 214 meşteşugari,1368 de mineri, fiecare familie avea câte 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de şcoală, 5 preoţi, 51 de săraci şi cerşetori. În oraş mai existau croitori în număr de 19, negustori 14, măcelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor în lemn.
Recensământul în limba germana din 1850, consemna în rubrica populaţiei numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. În ceea ce priveşte naţionalităţile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, romîni 1093, nemţi 333, slovaci 140, iar rromi 40.
Aceste date dovedesc faptul că în Baia Sprie au convieţuit de-alungul timpului diferite naţionalităţi care au reuşit să se respecte reciproc, formând un amestec indistinct ce reprezinta astăzi o populaţie civilizată în număr de 16626 locuitori.
Un loc de seamă îl ocupa în istoria oraşului lupta memorandiştilor mai ales că unul din conducătorii memorandişti, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Şişeşti sat aflat la câţiva km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea ţăranul Trib Gligor din Chiuzbaia sat aparţinător oraşului Baia Sprie va face şi el parte din delegaţia care în anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut împăratului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru românii din Transilvania.
Ziarul Sfatul ce aparea la Sighet consemnează în numărul din 20 Decembrie 1918 drumul spre Alba Iulia astfel: "Sosiţi la 4 ore am plecat în jos prin codrii Gutiiului spre Baia Sprie, când sântem în vale la casa pădurarului, ce surprindere placută. Ne iese înainte o grupă de domnişoare şi domni cu steaguri românesti făcându-ne ovatii însufleţite. Sunt Baiesprieni, domnişoarele Anca, fraţii Lupan, fraţii Nistor, grupa noastră creşte cu tot pasul, steagurile falfâiesc, carele par să coboare iar bătrânul Gutii răsună de DEŞTEAPTATE ROMÂNE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE. În Baia Sprie în fruntea coloanei ne aşteaptă deja tot oraşul în frunte cu protopopul. Suntem ospătaţii lor, le multumim din inimă pentru călduroasa primire şi ne îndreptăm spre Baia Mare’’.
Orațul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui ungur Carol Robert care acorda locuitorilor primele privilegii.
Denumirea latinească era MONS MEDIUS ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leaga existența de minerit și de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de RIVULUS DOMINARUM orașul Baia Mare de astăzi, ca oraș liber regesc.
În anul 1360 îl găsim în documente cu numele de MONTANA NOSTRA, în 1348 sub numele de cetate CIVITAS MEDIO MONTIS, în 1390 sub denumirea de FELSOBANYA, în 1406 din nou CIVITAS de MONTE MEDIO, iar mai târziu în secolul XIX în 1851 din nou sub numele de FELSOBANYA.
Dacă Baia înseamnă mină, Spria vine de la latinescul ASPER care înseamnă aspru, adică cu alte cuvinte în Baia Sprie existau mine cu condiții aspre de exploatare.
Un calător german JEORG VAGNER în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare și din restul regiunii având să consemneze urmatoarele : "La o departare de o milă de Baia Mare se află un alt oraşel în latineşte Muntele Mijlociu, locuitorii căruia au depus juramânt de credinţă pentru majestatea regească, sunt toţi baiesi, originea este mai veche, sunt mineri mai pricepuţi în practică şi obicei. De cetatea Baia Mare aparţin 14 sate, două sunt ungureşti, celelalte româneşti iar intemeietorii acestor localităţi au fost germanii’’.
În anul 1564, un alt călător străin GIOVAN GRAMO spune că: "Oraşele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de romani’’.
Chiar şi marele umanist NICOLAE OLAHUS avea să scrie: "Mai sus de Râul Someş este oraşelul Baia Mare, precum şi Baia Sprie în jurul cărora sunt minele de aur şi argint şi de alte metale’’.
Oraşul Baia Sprie, aşezat pe Valea Râului Sasar, la poalele Munţilor Gutii, are o suprafaţă de 91 km pătraţi. Înzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost în secolele XVIII şi XIX şi staţiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare şi Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei.
În anul 1411 cele două oraşe sunt cedate de regele SIGISMUND lui ŞTEFAN LAZAREVICS, despot sârb, în schimbul cetăţii Belgradului, iar mai tarziu în 1427 stăpân al oraşului avea să devină GHEORGHE BRANCOVICS. Numele ambilor stăpâni au lasăt gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băştinaşi pentru îmbogăţirea lor personală.
Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446-1453, ca stapân al âinutului, aduce şi privilegii oraşenilor. Acestor privilegii li se vor adauga şi altele, mai târziu de către regele Matei Corvin.
O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populaţiei oraşului, astfel:
- în 1460 prinţul polonez ALBERT vandalizeaza oraşul
- în 1562 turcii atacă locurile cu vehemenţă
- în 1589 oraşul a fost incendiat aproape în intregime
- în 1690 oraşul îşi cedează minele statului în schimbul scutirii de dări
- în 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori
- anul 1771 este marcat de invazia tătarilor
- în anul1780 oraşul a fost inundat apa distrugând multe locuinţe
- în 1782 are loc o invazie de lăcuste care a facut mari stricăciuni recoltelor
Cu toate acestea oraşul a rămas viu. Bogăţiile din adâncurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea şi refacerea pagubelor ivite.
Au fost perioade de înflorire dar şi regrese marcate de scăderea populaţiei. Conform primelor date rămase din timpul împărătesei Maria Tereza, populaţia a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori şi a rămas constantă până la mijlocul secolului trecut.
Conscripţiile din 1778-1780 din timpul Mariei Tereza, consemnează starea socială a supuşilor "Populaţia numara 3165 locuitori din care 214 meşteşugari,1368 de mineri, fiecare familie avea câte 2 copii, 117 slugi, 7 instructori de şcoală, 5 preoţi, 51 de săraci şi cerşetori. În oraş mai existau croitori în număr de 19, negustori 14, măcelari 13, fierari 35, cizmari 36, pantofari 4, un cioplitor în lemn.
Recensământul în limba germana din 1850, consemna în rubrica populaţiei numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. În ceea ce priveşte naţionalităţile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, romîni 1093, nemţi 333, slovaci 140, iar rromi 40.
Aceste date dovedesc faptul că în Baia Sprie au convieţuit de-alungul timpului diferite naţionalităţi care au reuşit să se respecte reciproc, formând un amestec indistinct ce reprezinta astăzi o populaţie civilizată în număr de 16626 locuitori.
Un loc de seamă îl ocupa în istoria oraşului lupta memorandiştilor mai ales că unul din conducătorii memorandişti, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Şişeşti sat aflat la câţiva km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea ţăranul Trib Gligor din Chiuzbaia sat aparţinător oraşului Baia Sprie va face şi el parte din delegaţia care în anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut împăratului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru românii din Transilvania.
Ziarul Sfatul ce aparea la Sighet consemnează în numărul din 20 Decembrie 1918 drumul spre Alba Iulia astfel: "Sosiţi la 4 ore am plecat în jos prin codrii Gutiiului spre Baia Sprie, când sântem în vale la casa pădurarului, ce surprindere placută. Ne iese înainte o grupă de domnişoare şi domni cu steaguri românesti făcându-ne ovatii însufleţite. Sunt Baiesprieni, domnişoarele Anca, fraţii Lupan, fraţii Nistor, grupa noastră creşte cu tot pasul, steagurile falfâiesc, carele par să coboare iar bătrânul Gutii răsună de DEŞTEAPTATE ROMÂNE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE. În Baia Sprie în fruntea coloanei ne aşteaptă deja tot oraşul în frunte cu protopopul. Suntem ospătaţii lor, le multumim din inimă pentru călduroasa primire şi ne îndreptăm spre Baia Mare’’.
Activitati specifice zonei:
Agricultură
Minerit
Prelucrare lemn
Turism
Istoricul mineritului în oraşul Baia Sprie
Mineritul activitate de bază a locuitorilor din Baia Sprie, şi-a înscris în timp propriile file de istorie. Istoricul IOAN MIHALI DE APSA avea să consemneze: "Autoritaţile amghiare au atras fruntaşii românilor maramureşeni, facăndu-le danii domeniul regal.
În secolele XIII-XIV minerii coborau în galerii prin alunecare, folosindu-se de un sort de piele, îşi luminau locul de lucru cu un opăiţ în care ardea ulei de rapiţă. Din secolul al XVII-lea, pentru iluminatul în subteran s-a început folosirea lămpii cu carbit, iar mai tâziu, către finele secolului al XIX-lea a apărut lampa electrică. Minereul era carat în coveti de lemn şi scos la suprafaţă în saci de piele de bivol fie cu ajutorul scripeţilor, fie cu ajutorul cailor. În secolul al XVI-lea apar primii vagoneti din lemn.
În anul 1435 la Baia Sprie are loc prima mişcare a lucrătorilor minieri în urma căreia li se promite alegerea de primar din rândurile lor şi li se acordă pentru prima dată parte din înlesnirile revendicate.
În anul 1452 Iancu de Hunedoara va dărui vama mineritului - BISERICII din localitate, drept recompensă pentru orga trimisă în Ungaria la cetatea Zolyom, fapt care asigura acumularea de imense bogăţii pe mai multe secole.
În anul 1461 are loc o demonstraţie la Baia Sprie. Autorităţile au prins un tânăr miner pantru a fi dus la oaste, deşi lucrătorii din mine erau scutiţi de serviciul militar.
În anul 1523 Ludovic al II-lea va scuti locuitorii oraşului de plata urbei. Urbura era plata pe care o plateau minerii visteriei regale.
În 1575 apare un regulament referitor la Baia Sprie prin care ziua de muncă era stabilită la 10 ore pentru lucrătorii din galerii şi la 11 ore pentru lucrătorii de la steampuri.
În 1576 minele din Baia Sprie sunt arendate de Ştefan Batori baronului Felician Herbestein.
În 1627 se foloseşte pentru prima dată în minele din Baia Sprie praful de puşcă, iar în secolul al XIX-lea se introduce dinamita.
În anul 1638 erau cinci steampuri pentru măcinarea minereului. Acestea erau construite în Valea Sasarului.
În anul 1800 numărul aceora va ajunge la 11 bucăti cu 211 săgeti.
În secolul al XVIII-lea la Baia Sprie, ca de altfel în toată zona Ardealului, încep să pătrunda primele forme ale producţiei capitaliste. Atunci au loc şi primele transformări în domeniul tehnologiei miniere, transformări ce aveau să aduca după ele o mai bună eficientizare a muncii minerilor care au dus la înăsprirea oarecum a exploatării minerilor deopotrivă. Aceştia au înţeles greşit aceste măsuri şi în anul 1726 au pornit o puternică revoltă, pe parcursul căreia au distrus utilajeje miniere abia instalate.
În timpul împărătesei Maria Tereza, în anul 1786, se deschid două noi exploatări la Baia Sprie: minele TEREZIA şi IRANI. Tot în acest an se construieşte drumul ce leagă Baia Sprie de Cavnic.
În jurul anilor 1800 în Baia Sprie existau 46 de societăţi miniere şi peste 300 de mine şi locuri de mine particulare iar mai târziu încep să apară primele intreprinderi pentru prelucrarea minereurilor.
În 1896 totalitatea liniilor din minele de la Baia Sprie era de 10 km. Tot atunci sunt montate două maşini care ridicau apa de la adâncimea de 160 metri şi aveau o capacitate de 250 litri/minut.
În anul 1921 un puternic incendiu a nimicit în întregime steampurile din Valea Sasarului.
La minele din Baia Sprie în anul 1928, s-au exploatat 2300 kg de argint, 6 kg de aur, 1200 kg de plumb, 70 kg de cupru.
Naţionalizarea din 1948, a afectat şi sectorul minier. Minele de la Baia Sprie intrând şi ele în patrimoniul statului. În perioada comunistă minele au fost folosite şi ca locuri de detenţie pentru aşa zişii duşmani ai poporului de fapt pentru cei care se împotriveau regimului de atunci.
O data cu revoluţia din Decembrie 1989, datorită dreptului la libera exprimare castigat o dată cu multe alte drepturi, minerii de la Baia Sprie au cerut şi au obţinut o serie de revendicări, printre care: reducerea programului de lucru în subteran de la 8 ore la 6 ore pe zi, acordarea de zile libere plătite cu ocazia sărbătorilor religioase sau a evenimentelor mai deosebite din familiile acestora.
Cu toate drepturile dobândite, minerii au răni ce nu şi le vor vindeca niciodata, viaţa lor continua să fie pe mai departe o luptă cu propria lor viaţă, o luptă cu dezumanizarea. Noile valuri de disponibilizări ce au afectat şi bazinul minier al Băii Sprii a lăsat la "suprafata’’ mii de ortaci care vor fi obligaţi în continuare să "deschida noi galerii’’ ale cunoaşterii într-o continuă luptă cu propriul lor destin, cu însăşi supravieţuirea. Iar ceilalţi aleşi de soartă să duca mai departe cea mai veche îndeletnicire a locului, mineritul, la intrarea în galerie se opresc să-şi facă semnul crucii, rostesc în gând o rugăciune pentru ai da adevarata profunzime minunatului salut mineresc NOROC BUN, în toata semnificaţia şi mândria lui.
Cultura:
Cultura a fascinat dintotdeauna sufletul omenesc, reconfortându-i experimentele spiritului în deplina demnitate ontologică, revigorând tradiţiile populare şi perpetuarea elementului românesc.
Încă din secolul al XVII-lea în Baia Sprie exista un centru de ceramică, alcatuit din bresle de olari. În 1780 în oraş erau 50 de olari, ca după aproape 160 de ani în anul 1938 numărul acestora să scadă la 7. Aceştia locuiau pe strada Olarilor strada ce-şi păstrează denumirea şi astăzi. Prelucrarea lutului şi tehnica modelării vaselor nu se deosebeşte mult de tehnica celorlalte centre de ceramică din ţară. Ca elemente de decor, predomina formele geometrice şi cele vegetale. Centrul de ceramică de la Baia Sprie se încadrează în familia ceramicii româneşti zmălţuită şi nezmălţuită.
Astazi cel mai de seama reprezentant al breslei olarilor din Baia Sprie este Les Daniel, care în ciuda tinereţii lui a ajuns să fie recunoscut în ţară şi străinătate, prin creaţiile de excepţie pe care le modelează cu atâta talent şi suflet.
În Baia Sprie se află şi astăzi casa în care a pictat între anii 1932-1960 unul dintre cei mai de seama reprezentanţi ai şcolii baimarene de pictură Aurel Pop. Prieten cu Adi Indre şi Nicolae Tonitza Aurel Pop a adus cu el în oraş de-a lungul timpului mulţi prieteni pictori de seama ai vremii. Aurel Pop devine mesagerul unei arte profund realiste şi umaniste, pictând aspecte din munca şi viaţa grea a minerilor din Baia Sprie.
Casa de cultura din Baia Sprie a fost şi rămâne instituţia culturală cea mai de valoare a zonei, antrenând în activităţile desfăşurate aici oameni de cultură de o înaltă calitate profesională şi morală. A fost locul unde mulţi dintre aceştia şi-au promovat operele prin numeroasele expoziţii personale şi lansări de carte.
Aportul adus de Casa de Cultură la ridicarea nivelului calitativ al activităţilor culturale a oraşului, a fost deosebit de bogat în timp. De aproape 30 de ani coordonarea acestora ia revenit directorului instituţiei, profesorului Dumitru Fanateanu poet şi cântăreţ deopotrivă.
Sub egida Astra, în anul 1922, oraşul donează pentru activităţi culturale, localul vechii şcoli confesionale cu destinaţia de CASA NAŢIONALĂ. Sunt iniţiate cursuri de alfabetizare a adulţilor, se deschide o bibliotecă care astăzi număra peste 20000 de volume. Personalitaţile care se remarcă în acea perioada sunt: Atanasie Lupan sprijinător al învăţământului românesc şi Dumitru Alexandrescu preşedinte al cercului cultural.
În ultimii ani în Baia Sprie au poposit nume de seamă ale culturii contemporane; pictorul Nicolae Apostol - profesor de desen în oraş, scriitorii Marian Ilea şi Adrian Otoiu, profesorul Grigore Man, personalităţi culturale ce şi-au legat o bună parte din viaţă şi activitate de acest oraş.
Începând cu data de 15 august 1997, oraşul Baia Sprie are la graniţa dintre centrul vechi şi centrul nou o statuie numita "MINERUL’’ realizată de sculptorul Adi Joseph. Personaj pitoresc, aproape boem, a creat o lume fascinantă din lenm, pe care a însufleţit-o cu harul şi talentul său în peste 40 de altare în biserici şi manăstiri din România. Sculptor de o deosebită valoare Adi Joseph lasă în urma sa şi această minunată operă închinată minerilor din oraşul Baia Sprie.
Încă din 1876 în Baia Sprie exista şi o fanfară a minerilor, care în zilele de sărbătoare evolua pe străzile oraşului. Aceasta şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt până în zilele noastre.
Minerit
Prelucrare lemn
Turism
Istoricul mineritului în oraşul Baia Sprie
Mineritul activitate de bază a locuitorilor din Baia Sprie, şi-a înscris în timp propriile file de istorie. Istoricul IOAN MIHALI DE APSA avea să consemneze: "Autoritaţile amghiare au atras fruntaşii românilor maramureşeni, facăndu-le danii domeniul regal.
În secolele XIII-XIV minerii coborau în galerii prin alunecare, folosindu-se de un sort de piele, îşi luminau locul de lucru cu un opăiţ în care ardea ulei de rapiţă. Din secolul al XVII-lea, pentru iluminatul în subteran s-a început folosirea lămpii cu carbit, iar mai tâziu, către finele secolului al XIX-lea a apărut lampa electrică. Minereul era carat în coveti de lemn şi scos la suprafaţă în saci de piele de bivol fie cu ajutorul scripeţilor, fie cu ajutorul cailor. În secolul al XVI-lea apar primii vagoneti din lemn.
În anul 1435 la Baia Sprie are loc prima mişcare a lucrătorilor minieri în urma căreia li se promite alegerea de primar din rândurile lor şi li se acordă pentru prima dată parte din înlesnirile revendicate.
În anul 1452 Iancu de Hunedoara va dărui vama mineritului - BISERICII din localitate, drept recompensă pentru orga trimisă în Ungaria la cetatea Zolyom, fapt care asigura acumularea de imense bogăţii pe mai multe secole.
În anul 1461 are loc o demonstraţie la Baia Sprie. Autorităţile au prins un tânăr miner pantru a fi dus la oaste, deşi lucrătorii din mine erau scutiţi de serviciul militar.
În anul 1523 Ludovic al II-lea va scuti locuitorii oraşului de plata urbei. Urbura era plata pe care o plateau minerii visteriei regale.
În 1575 apare un regulament referitor la Baia Sprie prin care ziua de muncă era stabilită la 10 ore pentru lucrătorii din galerii şi la 11 ore pentru lucrătorii de la steampuri.
În 1576 minele din Baia Sprie sunt arendate de Ştefan Batori baronului Felician Herbestein.
În 1627 se foloseşte pentru prima dată în minele din Baia Sprie praful de puşcă, iar în secolul al XIX-lea se introduce dinamita.
În anul 1638 erau cinci steampuri pentru măcinarea minereului. Acestea erau construite în Valea Sasarului.
În anul 1800 numărul aceora va ajunge la 11 bucăti cu 211 săgeti.
În secolul al XVIII-lea la Baia Sprie, ca de altfel în toată zona Ardealului, încep să pătrunda primele forme ale producţiei capitaliste. Atunci au loc şi primele transformări în domeniul tehnologiei miniere, transformări ce aveau să aduca după ele o mai bună eficientizare a muncii minerilor care au dus la înăsprirea oarecum a exploatării minerilor deopotrivă. Aceştia au înţeles greşit aceste măsuri şi în anul 1726 au pornit o puternică revoltă, pe parcursul căreia au distrus utilajeje miniere abia instalate.
În timpul împărătesei Maria Tereza, în anul 1786, se deschid două noi exploatări la Baia Sprie: minele TEREZIA şi IRANI. Tot în acest an se construieşte drumul ce leagă Baia Sprie de Cavnic.
În jurul anilor 1800 în Baia Sprie existau 46 de societăţi miniere şi peste 300 de mine şi locuri de mine particulare iar mai târziu încep să apară primele intreprinderi pentru prelucrarea minereurilor.
În 1896 totalitatea liniilor din minele de la Baia Sprie era de 10 km. Tot atunci sunt montate două maşini care ridicau apa de la adâncimea de 160 metri şi aveau o capacitate de 250 litri/minut.
În anul 1921 un puternic incendiu a nimicit în întregime steampurile din Valea Sasarului.
La minele din Baia Sprie în anul 1928, s-au exploatat 2300 kg de argint, 6 kg de aur, 1200 kg de plumb, 70 kg de cupru.
Naţionalizarea din 1948, a afectat şi sectorul minier. Minele de la Baia Sprie intrând şi ele în patrimoniul statului. În perioada comunistă minele au fost folosite şi ca locuri de detenţie pentru aşa zişii duşmani ai poporului de fapt pentru cei care se împotriveau regimului de atunci.
O data cu revoluţia din Decembrie 1989, datorită dreptului la libera exprimare castigat o dată cu multe alte drepturi, minerii de la Baia Sprie au cerut şi au obţinut o serie de revendicări, printre care: reducerea programului de lucru în subteran de la 8 ore la 6 ore pe zi, acordarea de zile libere plătite cu ocazia sărbătorilor religioase sau a evenimentelor mai deosebite din familiile acestora.
Cu toate drepturile dobândite, minerii au răni ce nu şi le vor vindeca niciodata, viaţa lor continua să fie pe mai departe o luptă cu propria lor viaţă, o luptă cu dezumanizarea. Noile valuri de disponibilizări ce au afectat şi bazinul minier al Băii Sprii a lăsat la "suprafata’’ mii de ortaci care vor fi obligaţi în continuare să "deschida noi galerii’’ ale cunoaşterii într-o continuă luptă cu propriul lor destin, cu însăşi supravieţuirea. Iar ceilalţi aleşi de soartă să duca mai departe cea mai veche îndeletnicire a locului, mineritul, la intrarea în galerie se opresc să-şi facă semnul crucii, rostesc în gând o rugăciune pentru ai da adevarata profunzime minunatului salut mineresc NOROC BUN, în toata semnificaţia şi mândria lui.
Cultura:
Cultura a fascinat dintotdeauna sufletul omenesc, reconfortându-i experimentele spiritului în deplina demnitate ontologică, revigorând tradiţiile populare şi perpetuarea elementului românesc.
Încă din secolul al XVII-lea în Baia Sprie exista un centru de ceramică, alcatuit din bresle de olari. În 1780 în oraş erau 50 de olari, ca după aproape 160 de ani în anul 1938 numărul acestora să scadă la 7. Aceştia locuiau pe strada Olarilor strada ce-şi păstrează denumirea şi astăzi. Prelucrarea lutului şi tehnica modelării vaselor nu se deosebeşte mult de tehnica celorlalte centre de ceramică din ţară. Ca elemente de decor, predomina formele geometrice şi cele vegetale. Centrul de ceramică de la Baia Sprie se încadrează în familia ceramicii româneşti zmălţuită şi nezmălţuită.
Astazi cel mai de seama reprezentant al breslei olarilor din Baia Sprie este Les Daniel, care în ciuda tinereţii lui a ajuns să fie recunoscut în ţară şi străinătate, prin creaţiile de excepţie pe care le modelează cu atâta talent şi suflet.
În Baia Sprie se află şi astăzi casa în care a pictat între anii 1932-1960 unul dintre cei mai de seama reprezentanţi ai şcolii baimarene de pictură Aurel Pop. Prieten cu Adi Indre şi Nicolae Tonitza Aurel Pop a adus cu el în oraş de-a lungul timpului mulţi prieteni pictori de seama ai vremii. Aurel Pop devine mesagerul unei arte profund realiste şi umaniste, pictând aspecte din munca şi viaţa grea a minerilor din Baia Sprie.
Casa de cultura din Baia Sprie a fost şi rămâne instituţia culturală cea mai de valoare a zonei, antrenând în activităţile desfăşurate aici oameni de cultură de o înaltă calitate profesională şi morală. A fost locul unde mulţi dintre aceştia şi-au promovat operele prin numeroasele expoziţii personale şi lansări de carte.
Aportul adus de Casa de Cultură la ridicarea nivelului calitativ al activităţilor culturale a oraşului, a fost deosebit de bogat în timp. De aproape 30 de ani coordonarea acestora ia revenit directorului instituţiei, profesorului Dumitru Fanateanu poet şi cântăreţ deopotrivă.
Sub egida Astra, în anul 1922, oraşul donează pentru activităţi culturale, localul vechii şcoli confesionale cu destinaţia de CASA NAŢIONALĂ. Sunt iniţiate cursuri de alfabetizare a adulţilor, se deschide o bibliotecă care astăzi număra peste 20000 de volume. Personalitaţile care se remarcă în acea perioada sunt: Atanasie Lupan sprijinător al învăţământului românesc şi Dumitru Alexandrescu preşedinte al cercului cultural.
În ultimii ani în Baia Sprie au poposit nume de seamă ale culturii contemporane; pictorul Nicolae Apostol - profesor de desen în oraş, scriitorii Marian Ilea şi Adrian Otoiu, profesorul Grigore Man, personalităţi culturale ce şi-au legat o bună parte din viaţă şi activitate de acest oraş.
Începând cu data de 15 august 1997, oraşul Baia Sprie are la graniţa dintre centrul vechi şi centrul nou o statuie numita "MINERUL’’ realizată de sculptorul Adi Joseph. Personaj pitoresc, aproape boem, a creat o lume fascinantă din lenm, pe care a însufleţit-o cu harul şi talentul său în peste 40 de altare în biserici şi manăstiri din România. Sculptor de o deosebită valoare Adi Joseph lasă în urma sa şi această minunată operă închinată minerilor din oraşul Baia Sprie.
Încă din 1876 în Baia Sprie exista şi o fanfară a minerilor, care în zilele de sărbătoare evolua pe străzile oraşului. Aceasta şi-a desfăşurat activitatea neîntrerupt până în zilele noastre.
Activitati economice principale:
Minerit
Prelucrare lemn
Turism
Prelucare produse agricole
Industria uşoară confecţii
Creşterea animalelor
Prelucrare lemn
Turism
Prelucare produse agricole
Industria uşoară confecţii
Creşterea animalelor
Obiective turistice:
Rezervaţia fosiliferă Chiuzbaia
Rezervaţia Creasta Cocoşului
Lacul albastru (Monumente ale naturii)
Lacul Bodi
Pârtii de schi
Complexul turistic Suior: este amplasat la 11 km de orasul Baia Sprie într-un cadru peisagistic montan deosebit, are o capacitate de cazare de 99 de locuri, dispune de restaurant, cramă, braserie, terasă. Complexul dispune de asemenea de o sală de conferinţă, o sală de fitness, saună, jacuzzi, solar, masaj, biliard, tenis de masa, darts. Baza sportivă este formată din terenuri de sport, teren de tenis pe zgura, poligon şi echipamente de paint ball, pârtii de schi cu o lungime totală de 3600 m dotate cu telescaun cu o capacitate de 1250 turişti pe oră şi pârtie de săniuţe. În dotarea complexului se află şi un parc pentru distracţia copiilor dotat cu un joc gonflabil de 21 m lungime.
Cabana Mogosa, aşezată pe malul lacului Bodi, la o altitudine de 731 m, şi la o distanţă de 10km de Baia Sprie, dispune de 89 locuri de cazare în camere cu unul, doua sau trei paturi, restaurant cu 100 locuri şi terasă cu 150 de locuri. Complexul mai dispune de o bază de agrement-sport cu terenuri de tenis handbal şi baschet. În apropierea cabanei se află cea mai lungă pârtie de schi amenajată din zonă, cu o lungime de 3,8 km şi o diferenţă de nivel de 600 m, pârtia dispune de un telescaun cu o capacitate de 600 de turişti/oră, ce face legătura între cabană şi vârful Mogosa.
Pe lângă bazele turistice amenajate în jurul băii Sprii găsim şi arii naturale protejate de interes turistic.
Un astfel de loc este şi cel situat pe dealul Minei la 3 km de oraş, unde în anul 1920, prin prabuşirea unei vechi galerii de mină s-a format un frumos lac artificial. Rezidurile metalice cu abundenţă de ioni de cupru şi sulfat de fier, face ca apa acestui lac, să capete cu timpul o culoare verzuie, dar în anumite condiţii meteo şi de luminozitate, aceeaşi apă să devină albastră de aici şi denumirea lacului de lacul Albastru.
Rezervaţia geologică Creasta Cocoşului, din M-tii Gutii, a fost declarată arie ocrotită în 1954. Creasta reprezintă o porţiune dintr-un vechi crater vulcanic constituită din punct de vedere petrografic din andezite bazaltice cu piroxeni şi biotit de Gutii. Accesul la rezervaţie se poate face urmând doua trasee: unul pe Valea Suiorului şi celalalt din durmul naţional ce leagă Baia Sprie de Maramureşul istoric prin dreptul hanului PINTEA VITEAZUL urmând marcajul turistic.
O altă zona naturală protejată, de un interes aparte, este cea a Văii Chiuzbaii, unde pe versantul sudic al Vârfului Ignis pe o suprafaţă de 50 ha se află rezervaţia fosiliferă Chiuzbaia. Flora fosilă din această rezervaţie cuprinde 55 de familii, 107 genuri şi 240 specii. Localitate aparţinătoare de oraşul Baia Sprie, Chiuzbaia este o aşezare pitorească situată într-o depresiune intramontană deosebită, marginită de abruptul stâncos al Vârfului Ignis şi de conurile vulcanice: Chiuz, Poca si Măgura.
Tautii de sus este a doua localitate aparţinătoare oraşului Baia Sprie. Aceasta face legătura la vest cu Municipiul Baia Mare. Tautii de Sus este renumit ca limită maximă de nord a arealului de păduri de castani comestibili din România.
Turism:
Oraş minier atestat documentar în anul 1329, Baia Sprie ăşi menţine în timp o individualitate aparte în zonă, oferind vizitatorilor multe obiective turistice de interes cum ar fi :
- centrul vechi al oraşului de forma unui trapez alungit ce se îngustează spre est, cuprinde un complex arhitectural deosebit cu monumente istorice şi de arhitectură veche, edificat în secolele XVIII-XIX.
- Primaria oraşului Baia Sprie, a fost construită în naul 1739 în stil baroc, pe riunele vechii clădiri a primăriei distrusă de tătari în anul 1539, emblema minieră a celor două ciocane încurcişate poate fi văzută pe bolta celor două intrări în subsolul clădirii, împreună cu înscirsul 1798.
- Biserica romano-catolica din piaţa. Libertăţii este o construcţie monumentală cu două turnuri înalte purtătoare a două cruci aurite, ridicată în stil neoclasic între anii 1847-1855, este flancata la intrare de statuile impunătoare a doi sfinţi.
- Biserica reformata a fost ridicată în anii 1889-1890.
- Biserica ortodoxa "Adormirea Maicii Domnului’’, fosta şi biserica greco-catolica a fost ridicată în anul 1793, cu altar în stil tipic rasăritean, cu acoperişul turnului mai deosebit în formă de bulb, biserica este cel mai vechi lacaş de cult din Baia Sprie.
- clădirea masivă a fostei direcţii a minelor, a fost construită în 1733 şi a găzduit în timp instituţii legate de activitatea de bază a oraşului, adică mineritul. Astăzi clădirea va fi renovată şi tranformată în hotel.
Ca edificii de importanţă istorică şi arhitecturale deosebite, mai amintim :
- clădirea actualei şcoli generale nr. 1, cunoscută şi sub numele de Zarda terminată în anul 1890;
- fântana lui Stoll situată pe latura sudică a bisericii romano catolice montaj metalic clasic realizat în a doua jumatate a secolului al XIX-lea purtând numele primarului din acea vreme ;
- casa Samuel Csaszi, casă veche şi modestă din lemn ridicată în anul 1754 probabil una din cele mai vechi case de acest fel existente în zonă ;
- capela Calvaria biserica ridicată în anul 1848 sub dealul Minei, o construcţie caracteristică prin forma cilindircă a altarului.
Alte obiective de interes turistic a oraşului Bai Sprie ar fi:
- monumentul ridicat în piaţa Libertătţi, în anul 1992, în cinstea eroului sublocotenent post mortem Horia Daniel căzut la datorie în timpul tragicelor evenimente din Decembrie 1989. În anul 2004, cu ocazia aniversării a 675 de ani de atestare documentara a oraşului Baia Sprie, se sfinţeşte în acelaşi loc monumentul care împreună cu primul formează grupul monumental "in memoriam’’. Un pios si sincer omagiu adus tuturor baisprienilor jertfiti pe altarul muncii, credinţei şi demnităţii umane după cum putem citi chiar pe placa acestuia: "La poalele dealului Minei zac speranţele strămoşilor. Credinţa, demnitatea şi munca sunt armele cu care întâmpinăm viitorul’’.
- parcul de sculptură modernă, situat la bifurcaţia drumului spre Cavnic, cuprinde statui de marmură realizate de artişti contemporani, pe parcursul mai multor tabere de sculptură organizate în zonă.
Împrejurimile oraşului Baia Sprie, sunt cele mai importante locuri de interes turistic din zonă.
Indiferent de anotimp, complexul turistic Suior şi cabana Mogosa se pun la dispoziţia turiştilor cu bogate şi diverse activităţi recreative.
Rezervaţia Creasta Cocoşului
Lacul albastru (Monumente ale naturii)
Lacul Bodi
Pârtii de schi
Complexul turistic Suior: este amplasat la 11 km de orasul Baia Sprie într-un cadru peisagistic montan deosebit, are o capacitate de cazare de 99 de locuri, dispune de restaurant, cramă, braserie, terasă. Complexul dispune de asemenea de o sală de conferinţă, o sală de fitness, saună, jacuzzi, solar, masaj, biliard, tenis de masa, darts. Baza sportivă este formată din terenuri de sport, teren de tenis pe zgura, poligon şi echipamente de paint ball, pârtii de schi cu o lungime totală de 3600 m dotate cu telescaun cu o capacitate de 1250 turişti pe oră şi pârtie de săniuţe. În dotarea complexului se află şi un parc pentru distracţia copiilor dotat cu un joc gonflabil de 21 m lungime.
Cabana Mogosa, aşezată pe malul lacului Bodi, la o altitudine de 731 m, şi la o distanţă de 10km de Baia Sprie, dispune de 89 locuri de cazare în camere cu unul, doua sau trei paturi, restaurant cu 100 locuri şi terasă cu 150 de locuri. Complexul mai dispune de o bază de agrement-sport cu terenuri de tenis handbal şi baschet. În apropierea cabanei se află cea mai lungă pârtie de schi amenajată din zonă, cu o lungime de 3,8 km şi o diferenţă de nivel de 600 m, pârtia dispune de un telescaun cu o capacitate de 600 de turişti/oră, ce face legătura între cabană şi vârful Mogosa.
Pe lângă bazele turistice amenajate în jurul băii Sprii găsim şi arii naturale protejate de interes turistic.
Un astfel de loc este şi cel situat pe dealul Minei la 3 km de oraş, unde în anul 1920, prin prabuşirea unei vechi galerii de mină s-a format un frumos lac artificial. Rezidurile metalice cu abundenţă de ioni de cupru şi sulfat de fier, face ca apa acestui lac, să capete cu timpul o culoare verzuie, dar în anumite condiţii meteo şi de luminozitate, aceeaşi apă să devină albastră de aici şi denumirea lacului de lacul Albastru.
Rezervaţia geologică Creasta Cocoşului, din M-tii Gutii, a fost declarată arie ocrotită în 1954. Creasta reprezintă o porţiune dintr-un vechi crater vulcanic constituită din punct de vedere petrografic din andezite bazaltice cu piroxeni şi biotit de Gutii. Accesul la rezervaţie se poate face urmând doua trasee: unul pe Valea Suiorului şi celalalt din durmul naţional ce leagă Baia Sprie de Maramureşul istoric prin dreptul hanului PINTEA VITEAZUL urmând marcajul turistic.
O altă zona naturală protejată, de un interes aparte, este cea a Văii Chiuzbaii, unde pe versantul sudic al Vârfului Ignis pe o suprafaţă de 50 ha se află rezervaţia fosiliferă Chiuzbaia. Flora fosilă din această rezervaţie cuprinde 55 de familii, 107 genuri şi 240 specii. Localitate aparţinătoare de oraşul Baia Sprie, Chiuzbaia este o aşezare pitorească situată într-o depresiune intramontană deosebită, marginită de abruptul stâncos al Vârfului Ignis şi de conurile vulcanice: Chiuz, Poca si Măgura.
Tautii de sus este a doua localitate aparţinătoare oraşului Baia Sprie. Aceasta face legătura la vest cu Municipiul Baia Mare. Tautii de Sus este renumit ca limită maximă de nord a arealului de păduri de castani comestibili din România.
Turism:
Oraş minier atestat documentar în anul 1329, Baia Sprie ăşi menţine în timp o individualitate aparte în zonă, oferind vizitatorilor multe obiective turistice de interes cum ar fi :
- centrul vechi al oraşului de forma unui trapez alungit ce se îngustează spre est, cuprinde un complex arhitectural deosebit cu monumente istorice şi de arhitectură veche, edificat în secolele XVIII-XIX.
- Primaria oraşului Baia Sprie, a fost construită în naul 1739 în stil baroc, pe riunele vechii clădiri a primăriei distrusă de tătari în anul 1539, emblema minieră a celor două ciocane încurcişate poate fi văzută pe bolta celor două intrări în subsolul clădirii, împreună cu înscirsul 1798.
- Biserica romano-catolica din piaţa. Libertăţii este o construcţie monumentală cu două turnuri înalte purtătoare a două cruci aurite, ridicată în stil neoclasic între anii 1847-1855, este flancata la intrare de statuile impunătoare a doi sfinţi.
- Biserica reformata a fost ridicată în anii 1889-1890.
- Biserica ortodoxa "Adormirea Maicii Domnului’’, fosta şi biserica greco-catolica a fost ridicată în anul 1793, cu altar în stil tipic rasăritean, cu acoperişul turnului mai deosebit în formă de bulb, biserica este cel mai vechi lacaş de cult din Baia Sprie.
- clădirea masivă a fostei direcţii a minelor, a fost construită în 1733 şi a găzduit în timp instituţii legate de activitatea de bază a oraşului, adică mineritul. Astăzi clădirea va fi renovată şi tranformată în hotel.
Ca edificii de importanţă istorică şi arhitecturale deosebite, mai amintim :
- clădirea actualei şcoli generale nr. 1, cunoscută şi sub numele de Zarda terminată în anul 1890;
- fântana lui Stoll situată pe latura sudică a bisericii romano catolice montaj metalic clasic realizat în a doua jumatate a secolului al XIX-lea purtând numele primarului din acea vreme ;
- casa Samuel Csaszi, casă veche şi modestă din lemn ridicată în anul 1754 probabil una din cele mai vechi case de acest fel existente în zonă ;
- capela Calvaria biserica ridicată în anul 1848 sub dealul Minei, o construcţie caracteristică prin forma cilindircă a altarului.
Alte obiective de interes turistic a oraşului Bai Sprie ar fi:
- monumentul ridicat în piaţa Libertătţi, în anul 1992, în cinstea eroului sublocotenent post mortem Horia Daniel căzut la datorie în timpul tragicelor evenimente din Decembrie 1989. În anul 2004, cu ocazia aniversării a 675 de ani de atestare documentara a oraşului Baia Sprie, se sfinţeşte în acelaşi loc monumentul care împreună cu primul formează grupul monumental "in memoriam’’. Un pios si sincer omagiu adus tuturor baisprienilor jertfiti pe altarul muncii, credinţei şi demnităţii umane după cum putem citi chiar pe placa acestuia: "La poalele dealului Minei zac speranţele strămoşilor. Credinţa, demnitatea şi munca sunt armele cu care întâmpinăm viitorul’’.
- parcul de sculptură modernă, situat la bifurcaţia drumului spre Cavnic, cuprinde statui de marmură realizate de artişti contemporani, pe parcursul mai multor tabere de sculptură organizate în zonă.
Împrejurimile oraşului Baia Sprie, sunt cele mai importante locuri de interes turistic din zonă.
Indiferent de anotimp, complexul turistic Suior şi cabana Mogosa se pun la dispoziţia turiştilor cu bogate şi diverse activităţi recreative.
Evenimente locale:
Serbările Zăpezii - februarie
Ziua oraşului Baia Sprie - 15 august
Ziua oraşului Baia Sprie - 15 august
Facilitati oferite investitorilor:
Legislaţia privind zonele defavorizate
Terenuri
Terenuri
Proiecte de investitii:
Reţea apă şi canalizare
Staţiune turistică de interes local
Sală sport
Baza de sport şi agrement
Staţiune turistică de interes local
Sală sport
Baza de sport şi agrement
Abonați-vă la:
Postări (Atom)